"O, RAMAI", de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate

„Trecut-au anii ca nori lungi de şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară”. (TRECUT-AU ANII...)

ORIZONTAL : 1) Poezia, publicată la 1 februarie 1879, debutează cu versurile: O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de... ! – E chemarea stăruitoare a pădurii, singura în stare să înţeleagă dorurile, să dezvăluie tainele prin vuietul de valuri / Prin... naltei ierbi (neart.). 2) Posezi – Oraş în Nigeria – E ochemare a trecutului îndepărtat, când poetul, fiind băiet, se culca ades lângăizvor: Cum îngâni cu glas... , / În apei strălucire / Întinzând piciorul gol. 3) Despre renunţare la iubire, contrar chemărilor Cezarei: Mai bine mi-aş... tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simţire (Cezara) – Localitate în Noua Caledonie. 4)Codrul simbolizează destinul poetului, leagănul liniştei eterne: Numai eu... să le ascult – Plăpând. 5) Binevoitoare, cum e pădurea personificată în poezie – Din Strigoii: Priveliştea se stinge. În negrul zid s-arată, /Venind ca-n somn lunatec, în pasuri... ea. 6) Sufletul ars de jarul neputinţei eroului de întregire deplină îl determină să renunţe chiar şi la poezie: Ah! De câte ori voit-am / Ca să spânzur lira-n... (Singurătate) – Discuţie, care îl bucură pe poet aflându-se în sânul naturii – Ion Agârbiceanu. 7) Întrebuinţare – Notă muzicală – Eu te văd răpit de... 8) Din Călin: Ea a doua zi se... cum de firele sunt rupte – Gherghine. 9)Te iubesc... de mult – Cântăreţ cu voce înaltă. 10) Pseudonim al lui Nicolae Pătraşcu, istoric literar şi scriitor (1858-1944) De cea mai înaltă calitate, precum versurile eminesciene – A prisosi (reg.). 11)Melancolic, cum e poetul, pe care pădurea nu-l poate smulge din însingurarea apăsătoare – Existenţă, care pentru poet e fără doruri şi speranţe. 12) În contrast cu pesimismul poetului, pentru cei din jur existenţa e un scop în sine, ca în Criticilor mei:Ca şi flori în poarta vieţii / Bat la porţile gândirii, / Toate cer... –n lume (pl.) – Codrul îi promite să audă mesrul cârdului de... (sing.).

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Cântăreţul aspiraţiilor spre fericire se simte tot mai singur: Cu perdelele lăsate, / Şed la...mea de brad (Singurătate) –Pădurea îl aseamănă cu un prinţ care se oglindeşte în apă cu ochi negri şi... 2)Ce se...–adânc în ape – Eu te fac s-...în taină / Mersul cârdului de cerbi – Râu în Franţa.3) Din Scrisoarea III: N-avem..., dară iubirea de moşie e un zid– Eu te văd...de farmec, promite codrul. 4)Din promisiunile împlinirii: Ale tale doruri...– Fără strălucire – Sere!5)Pădurea îi oferă alinare: În al umbrei întuneric / Te asemăn unui... (pl.)– Talentşi măiestrie, în creaţia eminesciană. 6) Din portretul iubitei: Părul ei cel blond şi împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă,gura...ca o vişină coaptă şi faţa albă şi roşă ca mărul domnesc (Sărmanul Dionis) – Dumneata (abr.).7) Peisaj în insula Tahiti – Localitate în Rusia (reg. Pskov).8)Scund! – Eroul preferă o vegetaţie bogată: Prin mişcarea...ierbi. 9) Strigătul disperat după clipele de fericire de odinioară răsună greu în pustiu şi semnul înfricoşător de întrebare exclude orice răspuns: Astăzi chiar de m-aş întoarce / a-nţelege n-o mai pot / Unde eşti,..., / Cu pădurea ta cu tot? – Bold.10)Trist, aşa cum e zâmbetul poetului care aminteşte de idila cu floare albastră: Astfel zise lin pădurea, / Bolţi asupra-mi cătinând; / Şuieram l-a ei chemare / Ş-am ieşit în câmp râzând (masc., pl.) – Din Cezara:Ea se urcărepede în palat şi peste două...veni c-o spadă. 11) Ce-ţi doresc eu ţie, dulce... – Câine de vânătoare.12)Dânsul – Şi privind în luna plină / La văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe, / Clipe dulci se par ca... Dicţionar:OPI, PAM, NAP, UGI, ARN, AIFA, RVI.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

ALTE CAREURI CU EMINESCU

Consultarea textului

"O, ramai, ramai la mine, Te iubesc atat de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le-ascult; In al umbrei intuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adanc in ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi in taina Mersul cardului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec Cum ingani cu glas domol, In a apei stralucire Intinzand piciorul gol

Si privind în luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri". Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinind; Suieram l-a ei chemare S-am iesit în cimp rizind. Astazi chiar de m-as intoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot?

Elegia O,rămâi… a fost publicată  în revista Convorbiri literale la 1 februarie 1879 şi pune în lumină motivul comuniunii dintre om şi natură, al interesului naturii pentru iubirea poetului.

  Titlu, constituit dintr-o interjecţie şi un imperativ, reluat şi în primul vers cu vb. Repetat, sugerează tocmai chemarea arzătoare a pădurii adresată celui   care îi cutreierase de atâtea ori adâncurille şi-i descoperise farmecul.

  De aceea poezia este concepută ca un dialog între scriitor şi codru, chemarea pădurii rămânând însă fără răspuns căci poetul se manifestă prin gest şi mimică şi prin interiorizarea propriilor sentimente.

  Elegia este structura în două părţi: prima parte, constituitădin cinci strofe, încare padurea îl cheamă pe poet în lumea de basm a copilăriei ,

şi cea de cea de a doua parte – ultimele două strofe, unde, cu sfâşietoare durere, este reliefată imposibilitatea întoarcerii poetului în această lume mirifică.

  Mai întâi pădurea copilăriei, personifică, asemenea unei fiinţe omeneşti apropiate, îl înţelege şi-l îndrăgeşte pe poet şi de aceeai se adresează direct, patetic: ,,O, rămâi, rămâi la mine, / te iubesc atât de mult! / Ale tale doruri toate / nu mai eu stiu sa le ascult”.

Intensitatea iubirii,frenezia chemării sunt puse în evidenţă prin prezenţa interjecţiei ,,o” prin repetarea imperativului ,,rămâi”, prin construcţia de superlativ afectiv ,,atât de mult”, la care se adaugă inversiunea ,,ale tare doruri toate” şi adverbul ,,numai”, cu valoarea restrictivă şi de întărire.

 Padurea îi oferă înţelegerea, fiindu-i confidentă dar şi ocrotire, căci ea se indentifică,  în strofa a doua, cu universul pur, mirific al copilăriei (,,în al umbrei intuneric / te asamăn unui prinţ”) şi îi oferă posibilitatea cunoașterii, (,,ce se uit-adânc în ape / cu ochii negri şi cuminţi”) a pătrunderii în ritmurile intime ale naturii, în rosturile lumii .

Totul este acum straniu, ca în  poveştile copilăriei, stă sub zodia clar –obscurului, a tainei, a nedesluşitului, ideea fiind sugerate prin întunericul umbrei, prin vuietul valurilor şi prin mişcarea ,,naltei ierbi”, dar şi prin comparaţia ,,te aseamăn unui prinţ” şi epitetul dublu ,,ochii negri şi cuminţi”.

 Universul cunoaşterii copilului se îmbogăţeşte, deoarece începe să înţeleagă glasul naturii chiar să vibreze în ritmul ei : ,,eu te văd răpit de farmec / cum îngâni cu glas domol, / în a apei strălucire / întinzând piciorul gol”.

  Are loc, de data aceasta, o iluminare prin cunoaştere, şi în decorul de basm al pădurii  şi sub vraja lunii, copilul poate trăi clipe de imensă fericire, pierzând pentru moment noţiunea timpului şi ancorând în  atemporalitate: ,,şi privind la luna plină / la văpaia de pe lacuri, / anii tăi se par ca clipe, / clipe dulce se par ca veacuri”. Ideea de iluminare, de fascinaţie, prin cunoaştere este reliefată prin imagini vizuale, ,,a apei strălucire”, ,,luna plină”, ,,văpaia de pe lacuri”, şi auditive -,,glas domol”, realizate prin epitetele ,,plină”, ,,domol” şi metafora ,,văpaie de pe lacuri”.

   Epitetul ,,clipe dulci”, comparaţiile ,,anii se par ca clipe”, ,,clipe se par ca veacuri”, repetiţia substantivului ,,clipe” şi a vb. ,,se par” vor să sugereze fericirea deplină datorită deliciilor oferite de natură, abandonarea parcă, dincolo de timp.

  Cea de-a doua secvenţă constituită din ultimile două strofe pune în evidenţă atitudineea poetului faţă de chemarea pădurii o dată cu trecerea copilăriei. Pentru început este o atitudine de nepăsare, de indiferenţă, propiei tinereţii şi manifestă prin gest şi mimică: ,,şuieram l-a ei chemare şi-am ieşit în camp râzând.”

  Maturitatea, sugerată prin adverbul ,,astăzi” din ultima strofă, impune o altă atitudine, de înţelegere a imposibilului întoarcerii poetului  în lumea copilăriei şi deci în timp. El este copleşit de regretul copilăriei şi fericirii pierdute şi ,,aruncă, în  cele din urmă, timpului neiertător un strigăt dramatic.

Această poezie care dă glas regretului pentru trecerea anilor copilăriei se alătură altora care exprimă durerea pentru zădărnicia vieţii, pentru iubirea neîmplinită.

Solutia careului: O, mama!

1 A	2 N		4 F	5 R	6 E	7 A	8 M	9 A	10 T	11 U	12 L
2 M	E	R	E	U		R	A	M	U	R	I
3 A		T	R	I	S	T	I		R	M	N
4 R	C		I	N	C	A		S		A	I
	H	O	T	A	R		D	E	S		S
6 R	E	D	A		I	N		A	T	O	T
7 I	M	A		A	E		D	R	A	M	E
8 T	I	T	A	N		U	R	A	R	E
9 U		A	S	U	P	R	A		I	N	V
10 A	T		P	L	A	N	G	I		I	O
11 L	U	C	R	A	R	I		M	U	R	I
12 I	N	V	A	T	A		I	N	C	E	T