Poezia
O, mamă...
e o elegie răscolitoare, născută parcă spontan ca un miracol de artă poetică
şi sublimare afectivă. GH. BULGAR
ORIZONTAL : 1) 1880, când geniul
poeziei româneşti publică doar o singură poezie şi aceea dedicată celei mai
scumpe fiinţe,mamei sale Raluca Eminovici Elegia are o expresivitate
delicată încă din primele versuri:
O, mamă, dulce mamă, din
negură de vremi / Pe... de frunze la tine tu mă chemi.
2) Chipul mamei e păstrat ca un simbol al dragostei ideale,
ca o supremă consolare, asociind-o cu veşnicia:
De-a pururea aproape vei
fi de sânul meu / ... va plânge apa, noi vom dormi mereu
–
Depresiunea provocată de dispariţia mamei face să vibreze profunda sa
afecţiune:
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, / Se bat încet din... , îngână
glasul tău. 3)
Poetul priveşte moartea cu seninătate:
Iar dacă împreună va fi
ca să murim, / Să nu ne ducă-n... zidiri de ţinţirim
(masc.) – Fără mână! 4)
Rece! – În plus! – Posezi. 5) Limită între viaţă
şi moarte, retrăită de poet în anul zbuciumat al apariţieipoeziei (fig.) –
Frecvent. 6) A exprima, de exemplu, sentimentul iubirii în
aspiraţiile lui nemărginite – Poezia Iubind...
taină – Element de compunere însemnând „pe deplin”.
7) Mamă (arh.) – Primele vocale – Întâmplare
zguduitoare, precum moartea mamei poetului (pl.). 8) Gigant,
cum este Eminescu în spiritualitatea românească (fig.) – Recitare de versuri
în timpul colindului. 9)
La capul meu cu grijă tu
ramura s-o-ngropi, / ... ei să cadă a ochilor tăi stropi
–
Învăţământ (abr.). 10)
Stau în faţă! – Poetul îşi
roagă mama să-i îndeplinească dorinţa cea din urmă:
Când voi muri, iubito,
la creştet să nu-mi... ; / Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi
– Înfiorare! 11)
Studii asupra creaţiei eminesciene, cel mai bogat material despre
clasicii noştri –
Când voi... , iubito, la
creşted să nu-mi plângi. 12)
A studia şi reţine versurile lui Eminescu cu nuanţări semantice pline de
farmec şi inedit – Spiritul mamei este regăsit în salcâmi:
Se bat... din
ramuri, îngână glasul tău.
VERTICAL: 1) Traiul chinuitor, dureros, care motivează
revelaţia unei stări sufleteşti melancolice (fig.) – Privitor la rituri, cum sunt cele antice de
înmormântare a eroilor tineri: La capul meu cu grijă tu
ramura s-o-ngropi (pl.). 2) Întâlnim şi motivul folcloric de a muri
împreună cu fiinţa iubită:
Mormântul să ni-l sape
la margine de râu, / ... pună-n încăperea aceluiaşi sicriu
–
Poetul se consolează cu amintirea imaginii
angelice a mamei dispărute:
Pe freamătul de frunze
la tine tu mă... –
Arm[ de artilerie. 3) Radu Tudoran
–
Simţi-o-voi...
umbrind mormântul meu / Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu
– Constantin Vlad. 4) Aflată la adăpost, departe de
suferinţele vieţii – Care provoacă suferinţe greu de îndurat,
precum viaţa prozaică, cea distrugătoare de idealuri, de care vrea să scape
poetul, contopindu-se cu armonia naturii (fig.). 5)
Persoană distrusă trupeşte, darmai mult, sufleteşte, ipostaza în care apare
Eminescu într-o scrisoare către Henrieta (fig.)
–
Desfiinţat, cum a fost proiectul
lui Eminescu de a da publicităţii, în 1880, mai multe poezii, devenind
redactor şef al cotidianului „Timpul” 6) A compune o poezie
– Fruct.
7)
Talentul neasemuit al genialului poet de a
sugera în versurile sale năzuinţa spre absolut
– A mişca din loc. 8)
... am un singur dor, altă elegie în care în
care poetul îşi exprimă dorinţa de evadare din mediul social oprimat spre a
se contopi cu armonia cosmică – Scump, nepreţuit, precum chipul mamei evocat
cu atâta ardoare. 9) Alexandru Macedonski –
Sfârşit de zi – O,
mamă.... este o poezie în care autorul preamăreşte chipul
sfânt al celei ce i-a dat viaţă. 10) Plimbare pe traseu
– Dispoziţie sufletească de acceptare cu seninătate a morţii, având-o
alături pe mama,fiinţa cea mai dragă (pl.) – Miez de nucă! 11)
A respecta năzuinţa eminesciană spre absolut – Poezia E
împărţită... (neart.). 12) Stare sufletească
lipsită de zbucium , de frământări, pe care o trăieşte poetul acceptând
moartea – Făcut după voie.
Dicţionar:
RMN, IMA.
Consultarea textului
O,
mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cand voi muri, iubito, la
crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu…
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu…
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.
Poezia are trei
strofe iar dintre acestea doar in prima este evocata imaginea mamei, celelalte
fiind adresate iubitei pe care poetul o indeamna sa nu planga la crestetul sau
de va muri inainte, si pe care si-ar dori-o alaturi, in "incaperea
aceluiasi sicriu'", de va fi sa moara impreuna. Asocierea celor doua
fiinte atat de importante pentru sufletul poetului, mama plecata demult, dar
careia pare a-i auzi chemarea de dincolo de mormant, iubita care ii este in
viata alaturi, dar de care n-ar vrea sa se desparta nici in moarte, comunica
sentimentul romantic al aspiratiei de retragere dim zbuciumul si zgomotul
lumii, in linistea desavarsita a vesnicului somn. Sentimentul "dorului de
moarte" e intalnit si in alte poezii eminesciene ("Mai am un singur
dor'"cu multele sale variante), este vazut de poet ca o reintoarcere in
sanul naturii. Se regasesc in versurile acestei poezii salcamii, teiul sfant,
murmurul apei raului pe al carui mal doreste a fi ingropat. Poezia"O, mama..." poate fi
considerata chintesenta imaginatiei creatoare eminesciene, dar si a atitudinii
ce-l apropie, intr-un fel, de ciobanasul mioritic prin seninatatea cu care
priveste moartea. Repetarea, ca un lait -motiv obsedant a cuvantului
"mereu", sau forma sinonimica a acestuia"de-a pururi",
comunica oricarui cititor o puternica traire a dorintei de liniste eterna.
Solutia careului:
O calarire in zori
|
S |
A |
R |
U |
T |
A |
R |
I |
1
|
D |
I |
N |
|
A |
M |
O |
R |
1
|
R |
E |
V |
A |
R |
S |
A |
|
N |
A |
Z |
1 |
C |
I |
N |
I |
C |
A |
1
|
S |
|
U |
N |
1 |
T |
A |
P |
1 |
T |
1 |
G |
A |
T |
|
1 |
T |
A |
I |
N |
I |
C |
1 |
V |
A |
L |
E |
|
P |
I |
E |
P |
T |
1 |
I |
J |
A |
1 |
B |
1 |
|
A |
1 |
R |
A |
1 |
F |
R |
U |
N |
T |
E |
A |
|
S |
A |
U |
1 |
F |
I |
I |
N |
T |
E |
= |
R |
|
A |
T |
1 |
P |
L |
O |
P |
I |
1 |
Z |
P |
U |
|
R |
A |
R |
E |
O |
R |
I |
1 |
P |
A |
U |
N |
|
E |
C |
O |
U |
R |
I |
1 |
P |
R |
U |
N |
C |
|
A |
1 |
A |
N |
I |
1 |
B |
O |
A |
R |
E |
A |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu